Matei 27:62-28:2
Tot ceea ce a fost atins de Domnul Isus are pentru noi un mesaj. Am sa va spun astazi "patania unei pietre" pe care o cunoastem toti, dar prea putini o bagam in seama. Si ea are aa de multe sa ne spuna ...
Este vorba despre piatra pe care au asezat-o la mormantul lui Isus din Nazaret, rastignitul despre care se vorbeste in fiecare an cu ocazia Pastelor.
Ca sa intelegem mesajul ei, trebuie mai intai sa intram putin in ... lumea pietrelor.
Vedeti, piatra aceasta ar fi putut avea multe destinatii. Exista "cariere" si "cariere" chiar si atunci cand vorbim despre posibilitatile unei pietre scoasa din ... cariera!
Piatra noastra ar fi putut ajunge o "piatra de moara" in casa unei familii de evrei. Fiacare casa avea o astfel de piatra. Ea ajuta la macinatul boabelor de grau si contribuia la hrana tuturor celor din casa. Era o cinste sa fi o piatra asa de necesara! O piatra de macinat! Dar ... piatra noastra n-a avut un asemenea destin ...
Piatra ar fi putut incapea pe mana unui cioplitor iscusit care sa-i dea chipul Cezarului si sa o aseze pe un soclu inalt. Oamenii ar fi venit apoi sa se inchine cu teama si cu admiratie in fata pietrei cu chip de Cezar. Ar fi privit-o cu respect si cu invidie. O statuie a lui Cezar! Dar ... piatra noastra n-a avut un asemenea destin ...
Sigur ca, ajutata de dimensiunile ei mari, piatra ar fi putut ajunge sa fie asezata in zidul Templului sau in zidul cetatii sfinte ... Si astazi exista asemenea pietre la Ierusalim in fata carora oamenii vin si rostesc rugaciuni ... Piatra ar fi ajuns astfel sa asculte cuvinte de taina, cuvinte rostite in soapta, cuvinte vrednice de auzit numai de catre Dumnezeu, ar fi fost martora la taina rugaciunilor! Daca i s-ar fi intamplat sa fie asezata intr-un asemenea zid, piatra ar fi devenit ... sfanta! Ce mare cinste!
Dar ... piatra noastra n-a avut nici destinul acesta ...
A ajuns in schimb ... o piatra de mormant. Auzi "cariera"! Sa fi lasata singura in pustia unui cimitir! Sa te uite toti. Sa nu simti aroma painii proaspat coapte, ... sa nu fi inconjurata de tamaia rugaciunilor, ... sa ajungi sa zaci intr-un camp si sa respiri pentru totdeauna "duhoare de mort" ... sa fi legata pe vecie de ... moarte ...
Asta s-a intamplat cu piatra noastra.
Veti zice: "Macar a fost randuita sa stea la gura mormantului unui om bogat! N-a strajuit pe fiestecine!
Da de unde ... asa fusese invoiala, dar ... in mormant a fost insa asezat un rastignit al nimanui ... un om de pripas ... un ratacitor fara mostenire ... unul venetic de prin partile Nazaretului, pe nume Isus. L-au asezat in mormant, nu ca avea dreptul, ci pentru ca sa nu-i ramana cadavrul pe cruce si sa strice atmosfera de ziua Pastelui. Aceasta a fost cea dintai surpriza a pietrei.
A doua surpriza a fost atunci cand pe ea a fost asezata solemna "pecete" a procuratorului roman si s-a trezit inconjurata din toate partile cu o garda in toata regula. Sa vezi traznaie! Piatra a inteles ca cei de afara doreau neaparat ca cel din mormant sa ramana pe veci acolo si sa nu cumva sa iasa ... afara. Ce teama caraghioasa! Nimeni n-a iesit vreodata dintr-un mormant! Garzile la mormant fusesera pana atunci semn de onoare si de mare pretuire, nu dovada unei frici bolnavicioase fata de cineva trecut dincolo de moarte.
Patania pietrei noastre nu s-a terminat insa aici. A urmat cea de a treia surpriza! "n zorii celei de a treia zi, o dumnezeiasca putere a impins piatra la o parte ... rostogolind-o cat colo. Nu o mana omeneasca, ci una venita dintr-o alta lume a apucat piatra si a impins-o cu o formidabila putere: puterea invierii! Vai, ce mare putere era aceasta! "ntregul tinut s-a cutremurat de atingerea ei!
Si ca si cum asa ceva n-ar fi fost de ajuns sa miste inima infricosata a pietrei, o aparitie din alta lume, un inger de lumina a venit si s-a asezat pe ea. "nfatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada. Strajerii care faceau de garda in jurul pietrei au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.
Toata aceasta patanie a pietrei este o ilustratie despre inima ta si a mea. Si noi ne-am asteptat poate sa avem parte de o soarta mai deosebita in viata, sa fim priviti cu admiratie de oameni, sa fim adulati de multime sau macar respectati mai acatarii. "n loc de acestea, ne paste mereu perspectiva unui destin care ne trimite in cimitir, alipiti pentru totdeauna de singuratatea de acolo si de miasma de mortaciune ...
Exista insa posibilitatea ca inima noastra, tare uneori ca piatra, sa vina in contact cu viata si moartea lui Isus Christos, tainicul rabin ratacitor din Galileia ...
Cine Il primeste pe El are si el perspectiva "rostogolirii" prin extraordinara putere a invierii spre o alta existenta in care sa umblam alaturi de ingeri ...
Si care inima, chiar daca ar fi si ea din piatra, nu se cutremura si se topeste de bucurie atunci cand aude un asemenea mesaj din "cealalta lume":
"Nu va temeti: caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici: a inviat, dupa cum spusese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca merge inaintea voastra ... si Il veti vedea!"